A fii melancolic e punctul meu forte ,dar ati raspunde la intrebarea "De ce sa fii melancolic ? " ar fii destul de greu pentru mine ."De ce? " -sincer un raspuns exact nu voi avea niciodata ,e pur si simplu um sentiment ,o stare care ma ajuta sa scriu ,sa descifrez ce e in capul meu ,sa arat prin randuri,cuvinte tot ceea ce simt ,am simtit si voi simti. Pur si simplu sa te gandesti la mii si mii de lucruri ,sa iti bubie capul din ce in ce mai tare si sa iti descarci toate sentimentele in randuri fara final .Sa descoperi codurile vieti ,sa arunci o privire usoara inapoi si una inainte ,sa te astepti la lucruri care poate nu se vor intampla niciodata ,care poate sunt doar in mintea ta incurcata si nedescifrabila .Sa fii cineva care are nevoie de un umar pe care sa planga ,dar niciodata nu-l va cere,sa fii dura cat o stanca la exterior ,iar fragilitatea si rafinamentul sa-l arati doar cui trebuie .Sa incerci sa zambesti si atunci cand te ineci in lacrimi ,sa fii mereu cu zambetul pe buze chiar daca pe dinauntru durerea te macina si e greu .Acel gen de persoana care se aduna bucatica cu bucatica dupa ce este calcat in picioare de cele mai dragi persoane.Acel gen de persoana care nu are incredere in nimeni ,chiar nici in propria persoana pentru ca stie ca si umbra dispare si iti adunci toata fericirea chiar din suferinta pe care ai dobandit-o .Acel gen de persoana care pleaca de acolo de unde stie ca nui mai e locul ,ci chiar daca pleaca cu demnitate ,e doar o iluzie ce lasa sa se vada .Sa fii aceea persoana pentru care viata e o competitie zii de zii. Un razboi din care stie ca nu o sa mai iasa viu,dar totusi il continua .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu