"Sick of nostalgia"

Durerea pe care sufletul meu o revarsa peste amintiri e vesnic chinuitoare. Reuseste sa ma distruga ,sa ma lase sa nu suflu nici-o vorba .Ea castiga mereu ,ea reuseste sa ma arunce in disperare .Lacrimi dure pline de amaraciune imi curg printre randurile de alta data,iar dorul imi apasa inima cand imi arata filmul pe care melancolia mea la creeat.Nebunia e inca in mine,imi inalta venele catre acele ploii care ma faceau sa ma simt ma bine .Nu sunt buna de nimic ,descurajarea ma doboara. Incerc sa ma ridic ,dar demonii ma trag inapoi .Muzica ametitoare ma manevreaza din nou,iar fericirea este indepartata.Nu se va mai intoarce,a plecat fara sa spuna nimic,ma facut pentru o clipa sa zambesc ,iar acum ma strapunge pe la spate.Pana si umbra mea ma sperie,stiind ca dispare arsa de soare.Mintea e captiva in colivia nostalgiei si inca nu poate spera pentru ceva mai bun,doar asteapta acel semn ca voi reveni,ca sangele meu nu va mai fii invechit si ca zidul singuritati se va sparge.

"I never let you go . "

Oare asta sunt eu ?Un mic si neindemanatic suflet ? Stau in coltisorul meu singuratic ,tac si vad cum orele trec pe langa mine .Demoni ,durerea mea o ia razna.Incercand sa descopar daca fac ceea ce e bine ,realizez ca a avea o minte matura este un dar ,dar are si dezavantaje .Intelegi prea repede lumea, nu mai ai timp de nimic ,iar durerea ,atunci cand incepi sa o simti te distruge ,te macina,te face sa te simti ca un nimeni ! A avea un suflet matur ,inseamna a iubi,a simti,a medita mult mai profund ,mai intens.Caut acel zambet care imi aduce sclipirea in ochi,dar mintea mea isi ia "La revedere ! " ingropand si ultimul vis. Amintirea acelor doua zile ma omoara,ma face sa inteleg ca ce iubeam,era doar o iluzie ,fiind imbatata de memorile mele,ma trezesc in mahmureala,sperand .Imbratisand paradisul verii, alerg catre aceea persoana,care pana la urma ,era acolo,nereusind sa plece .

"Try to live without fear. "

"De ce e asa greu sa spui ceea ce simti ?De ce e asa greu sa arati asta ?Frica ,frica ma copleseste .Frica ma manevreaza,ma indeparteaza de fericire,ma lasa fara speranta,imi termina respiratile si ma lasa singura ,in vant.De ce nu ma iei de mana ?Esti si tu coplesit de frica ?Semanam ?sau alergam in directi diferite ?Te rog ,aruncate spune ceea ce simti ,primul .Frica mea e prea mare,alearga spre mine,o sa te iau in brate ! Respira si atinge stele,nu lasa nimic sa te doboare ,aruncate din emoti,nu fi normal,fi tu,imi place asa ."

"Who am I ? "

"Cine sunt eu ? " -o intrebare ce mi se impune in cap de ceva vreme.Asteapta un raspuns,dar oricat as vrea sa il dau ,e nesigur.Am incercat sa tin balanta echilibrata ,sa stapanesc emotile,sa uit pentru o secunda luna si sa ma impac cu soarele,dar e prea greu.Aceea respiratie ugicatoare ma sufoca,ma macina ,ma lasa neexistenta ,ma manevreaza ca pe o papusa,ajungand ceva de nerecunoscut .Mie dor sa am aceea putere din nou,sa alerg si sa trec pe langa suferinta fara sa imi pese ."De ce te schimbi ?" -pentru ca iubesti,orice ar fi,traim din asta ,este singura medota de a ramane in viata .Patrunzand in acei ochi caprui,te lasi ametit de frumusetea amintirilor,gasesti lacate peste tot ceea ce ai simtit si nu te mai poti intoarce inapoi niciodata.Incepi sa tremuri de aceea disperare amara,gustul bucuriei nu lai mai simtit de mult timp,rezisiti din ce in ce mai greu ,te hranesti cu iubirea ramasa si incerci sa iti atingi speranta,acea speranta de fier.Regasesti cu greu fluturii din stomac si fumul din plamani,te agati de trenul destinului si astepti un bilet .

"Miss someone . "

Stai in metrou?!Da,acel loc in care vezi mi si mi de chipuri ce te inebunesc,se uita la tine cu acel echilibru in ochi,iar tu cazi pur si simplu jos si nu vei mai sti sa te ridici pana la statia urmatoare.Adanc privita de acel chip al baiatului de pe scaunul urmator ,te gandesti "Maturizeaza-te ! ",dar nu o poti face ,nu poti trece peste acele prosteli ,inca nu .Trebuie sa stai in aerul adolescentei ,sa pasesti cu incetinitoru,sa astepti pana ajungi la momentul potrivit.Sa alergi catre el,sa ii simti respiratia chiar daca nu e langa tine,dar sa stii ca lui ii e dor,acel dor nebun.

"In time ."

Timpul .Mereu a fost ceva echilibrat,dar niciodata de ajuns.El a fost langa tine,tea indrumat mai mereu,chiar si fara sa iti dai seama ,el era acolo si mereu va fii. Niciodata nu vei avea suficient timp sa faci absolut tot ,chiar daca traiesti 90 de ani ,chiar daca traiesti 1000. Mereu va venii ceva nou ,o noua provocare,pe care tu o vei rata.El e absorbit de tine,esti ca un drog pentru ca mereu iti da o noua zi ,o noua sansa.In care te trezesti cu zambetul pe buze si esti mai fericit ca niciodata,iar apoi cineva arunca cu gloante in tine ,te goleste pe dinauntru si ramai,tu dar fara suflet si personalitate ,esti doar o umbra ce sa imbinat cu timpul,esti doar o stea prin care lumea vorbeste,esti ca o arta neterminata,esti acolo,pur si mahmur,strigi randuri neauzite,pentru ca timpul,balanta ta sa inclinat in partea gresita,iar echilibrul timpului tau sa dezbinat,ramanand doar o plaja pustie si o clepsidra a dorintei .

"Memories never die ."

Incercand sa gasesc falsitatea in ochii altora,gasesc sclipire in ochii ei .Amintirea e o fantezie ce ne descrie pe fiecare in parte ,ne arata cine am fost ,cum am fost .Sunt momente profunde,dar nu intotdeauna ceva real.Ne distrage de la puritate si ne arunca in melancolie .Ne face sa spunem totul,sa nu gandim,sa lasam imaginatia sa ne doboare sa cadem in lumea viselor si sa nu ne mai ridicam pentru o perioada.Sa fim alcineva ,cazuti in dementa inchisori.Insa ne da doar o cale ,doar un lucru important,mereu va alege persoana cea mai potrivita pentru a spune aceste lucruri.Mie mia aratat-o ,ma indrumat sa am incredere in ea ,ma lasat sa ma lovesc de inima ei ,sa las urme pe o plaja neterminata.Mia dat o incercare ,o proba ,pe care am trecut-o si o voi trece de fiecare data .Fiind aceea persoana fara echilibru ,fara seriozitate,aratand doar gandurile unui copil,ce merge pe cararile parfumului de vara,ragusind la fiecare emotie in bataia vantului de seara.Alergand catre ceva de negasit,ma izbesc in mii de prieteni,lasand zidurile de piatra sa se demoleze din temelie din trupul meu,incercand ca greutatea de a ma cunoaste a deveni ceva spontan si usor de facut .Insa aceea sansa nu lasa totul sa se vada ,pe parcurs te izbesti de adevarata personalitate,fara mincuni si lasiatate.Ea doar te lasa sa vizitezi putin,sa iti pese,lasandu-ti sentimentele sa parcurca prin venele acelei persoane sa o inebunesti,sa vezi daca rezista si sa o iei de la inceput.